Durerea cronică musculoscheletală pe înțelesul tuturor

Ați fost diagnosticat cu durere cronică sau durere persistentă musculoscheletală în urma unui consult reumatologic și vă întrebați: ce înseamnă acest lucru ?Termenii semnifică persistență durerii musculoscheletale pentru mai mult de 3 luni și în unele cazuri pentru toată viața. Este o problemă de sănătate frecventă.

Durerea cronică musculoscheletală este o suferință cu care este dificil de trăit. Produce frustrare și confuzie, cu atât mai mult cu cât este ceva ce nu poate fi văzut din exterior, de persoanele din jur. Mulți dintre noi am crescut cu convingerea că durerea trece, dar ce facem când ea nu mai pleacă și persistă în viața noastră?

Calea durerii este o cale sensibilă și necesară care protejează corpul de pericolul perceput. Durerea modifică modul în care ne mișcăm, gândim și ne comportăm în așa fel încât să facem pașii necesari spre vindecare/protecție.

Asociația Internațională pentru Sudiul Durerii a definit durerea ca o  ̋  experiență senzorială și emoțională neplăcută asociată cu leziune tisulară actuală sau potențială ̋.

Calea durerii antrenează toate sistemele organismului (exemplu: crește pulsul, tensiunea arterială, apare teama). Modul în care fiecare persoană reacționează la durere este unic. Fiecare persoană simte sau experimentează durerea într-un mod diferit.

Durerea acută este un semnal de alarmă folositor care ne ajută să îndepărtăm pericolul și să ne protejăm, Dacă atingem coada unui ibric aflat pe foc și simțim durere, îndepărtăm rapid mâna. Dacă am avut o căzătură la schi, durerea ne obligă să imobilizăm zona afectată și să o punem în repaus. Durerea acută este acea durere care are o durată mai mică de 3 luni, apare ca rezultat al unei leziuni fizice sau a unui traumatism și care dispare în acest interval prin vindecarea leziunii.

Durerea persistentă sau cronică rămâne peste 3 luni, dincolo de perioadă de vindecare a leziunii tisulare, astfel că o persoană cu durere cronică are durere în ciuda faptului că nu a apărut o nouă leziune tisulară. Ea nu mai este folositoare pentru că nu mai avertizează asupra pericolului și mai mult decât atât influențează modul în care persoana cu durere cronică își desfășoară activitățile de zi cu zi.

Durerea cronică este rezultatul :

1. leziunilor fizice sau structurale de la nivelul corpului,
2. modificărilor în modul în care mesajele dureroase ajung la creier
3. modificărilor pe care durerea le produce în tipul și numărul de activități pe care le puteți efectua.

1. Sursa fizică a durerii

În cazul unei dureri acute este ușor de ghicit care este zona care doare, pe când în durerea cronică este mult mai dificil. Probabil că nu ați primit o explicație plauzibilă pentru durerea dumneavoastră, pentru că în foarte multe situații nu s-a identificat o cauză fizică și de aici confuzia și frustrarea pentru că știți că durerea există.

Poate vă gândiți că investigații mai performante ar putea să pună în evidență problema fizică? Din nefericire, încă nu au fost descoperite tehnici imagistice, accesibile clinicianului și pacientului, care să pună în evidență modul în care mesajele durerii sunt transmise la creier pentru a putea vedea ce se întâmplă în interiorul corpului dumneavoastră. Chiar și atunci când doctorul identifică o sursa fizică pentru durere (în artrită sau hernia de disc) uneori este imposibil să spui cu precizie dacă aceasta este sursa durerii. Este exemplul pe care îl ofer adesea: pot să am doi pacienți unul cu durere de spate și unul fără durere de spate și dacă le fac RMN de coloană lombară cel cu durere poate să nu prezinte nicio modificare, iar cel fără durere poate să aibă modificări semnificative. Mecanismele durerii sunt foarte complexe și scanările nu dau totdeauna imaginea completă a problemei.

Durerea își are, de obicei, originea în mușchi, ligamente, articulații, discuri, nervi. În general, este aproape imposibil să spui cu exactitate care dintre acestea este sursa durerii și adesea aceasta este rezultatul unei combinații de surse.

1. Modificările în modul în care mesajele durerii sunt trimise la creier

În cazul durerii cronice, senzația dureroasă este reală, dar își pierde rolul informativ în legătură cu o leziune sau cu o boală, pentru că apar modificări în sistemul de transmitere al durerii.

Pentru a înțelege ce se întâmplă în durerea cronică e nevoie să știm mai mult despre modul în care semnalele dureroase sunt transmise în corp în cazul durerii acute.

În piele, tendoane, mușchi, articulații și în orice organ există terminații nervoase. Acestea răspund la diferite tipuri de stimuli chimici, tactili, termici. Dacă terminațiile nervoase sunt stimulate, mesajele circulă pe calea nervilor către stațiile releu din măduva spinării și creier. În aceste stații releu pot să ajungă mai multe mesaje de o dată, unele pot fi blocate și altele pot trece mai departe către creier. Ajunse în creier, mesajele pentru durere se răspândesc către o serie de alte stații releu pentru interpretare. Unele stații se ocupă cu atenția (concentrarea pe zona care doare), planificarea (ce ar trebui făcut pentru durere), motivația sau mișcarea, iar altele se ocupă de răspunsul emoțional la durere ( frică, teamă, furie). Toate aceste stații releu din creier lucrează împreună la ceea ce înseamnă pentru noi experiența durerii, fără să fim conștienți de acest lucru.

Mesajele de la locul leziunii ajung la măduva spinării și apoi la creier unde activează stațiile releu de interpretare a durerii responsabile cu senzatia de durere, mișcarea, emoțiile, memoria și atenția.

În durerea cronică, chiar dacă s-a produs vindecarea leziunii inițiale, sistemul de semnalizare al durerii poate să fie activat la oricare din aceste stații releu. Este ca un sistem de alarmă pentru incendiu care începe să sune din senin chiar dacă nu este fum sau foc. De asemenea, la nivelul creierului există o serie de arii care au memoria durerii și care continuă să semnalizeze durerea, chiar dacă nu vin mesaje din zona inițială a leziunii. Un exemplu în acest sens este durerea membrului fantomă,-adică durerea percepută în picior de o persoană căreia i-a fost amputat acel picior. Creierul încă primește mesaje că acel picior este afectat și activează mesaje dureroase. Durerea este reală, dar piciorul a fost amputat. Nu mai există. Un alt exemplu este cel al soldaților în timpul războiului când se ascund de inamic nu simt durerea. Creierul evaluează că nu este sigur să simtă durerea în momentele de pericol. Numai atunci când soldații sunt în siguranță, încep să simtă durerea.

Teminațiile nervoase pentru atingere, presiune, temperatură pot schimba mesajul despre stimulul inițial și să transmită durere. Mesajele dureroase către sau dinspre creier sunt activate și hiper-receptive, astfel că durerea este simțită fără apariția unei noi leziuni. Măduva spinării și creierul au devenit sensibilizate și amplifică toate sistemele implicate în durere.

Aceste stații releu din măduva spinării și creier rămân activate, într-o stare permanentă de alertă, după o leziune inițială care a fost reparată prin procesul de vindecare al organismului. Prin urmare, chiar o mișcare normală sau o întindere sau o schimbare de temperatură poate să producă o durere la fel de severă ca și cea determinată de o leziune. Cu alte cuvinte, mesajul se poate schimba și ceea ce începe ca un mesaj care semnalizează frigul poate fi tradus ca un mesaj de durere.

Gândurile, emoțiile și mișcările pot crește sau reduce durerea prin ampificarea sau reducerea volumului mesajelor transmise prin aceste căi prin intermediul mediatorilor (substanțelor chimice) asociați cu acestea. Astfel dacă o persoană este stresată, durerea se înrăutățește pentru că stresul determină eliberarea unor substanțe chimice care sensibilizează căile durerii și le face hipersensibile la durere.

O serie de factori pot influența aceste stații releu: lipsa de somn, anxietatea în legătură cu durerea, dezechilibrul între repaus și activitate.

1. Schimbările care se produc în tipul și numărul de activități pe care le efectuați

Persoanele cu durere cronică fie reduc nivelul de activitate, fie forțează în ciuda durerii.

Reducerea activității pe termen lung are o serie de consecințe nefavorabile precum:

1. atrofii musculare, oboseală musculară și apariția durerilor musculare la cel mai mic efort,
2. creștere în greutate,
3. rigiditate articulară,
4. tulburări de echilibru și coordonare.

Suprasolicitarea fizică în ciuda durerii nu creează leziuni suplimentare, dar alimentează sistemul durerii care este deja în stare de alertă și îl face mult mai sensibil și mai iritat. Forțarea activităților nu este folositoare pe termen lung în gestionarea durerii pentru că aduce multă frustrare și aria cerebrală a mișcării leagă acest tip de activitate cu durerea chiar dacă nu s-a produs nicio leziune.

Durerea cronică este rezultatul unei combinații de factori și deși nu poate să fie văzută din exterior ea există, este reală și nu este totul în minte.

Sper că ați găsit informațiile din acest articol folositoare și dacă considerați necesar puteți distribui aceste informații membrilor familiei dumneavoastră, prietenilor și partenerului pentru a-i ajuta să înțeleagă despre durerea dumneavoastră.

Dacă aveți întrebări puteți trimite un email la contact@drgabrielaudrea.ro.

Dacă doriți mai multe informații despre cum vă puteți ajuta singur cu durerea cronică puteți comanda cartea Preia controlul asupra durerii și recâștigă bucuria de a trăi de pe site-ul www.letras.ro sau www.emag.ro.