Se incarca...

 

Reumatologie Auto-sabotajul -izvorul regretelor de mai târziu

4 ianuarie 2021de Dr Gabriela Udrea0

Auto-sabotajul -izvorul regretelor de mai târziu

Dr Gabriela Udrea, medic primar medicină internă și reumatologie, doctor în științe medicale, psihoterapeut

  1. Ianuarie 2021

 

Autosabotajul se manifestă în toate zonele: carieră, bani, relații, obiceiuri, sănătate. La începutul fiecărui an ne stabilim intenții și obiective: să schimbăm anumite obiceiuri, să producem anumite schimbări în diverse aspecte ale vieții noastre. Realizăm vision board-uri, medităm la intențiile și dorințele noastre, spunem afirmații pozitive pentru ca în cele din urmă să abandonăm calea aleasă.

Nu sunteți singurii. Este o problemă universală. Se întâmplă tuturor într-un aspect sau altul al vieții.

De ce ?

Pentru că foarte adesea confundăm frica cu pericolul.

Care sunt factorii care determină auto-sabotajul?

  • Stima de sine scăzută într-un anumit aspect al vieții
  • Mesajele pe care le-am primit de la ceilalți în copilărie
  • Frica de schimbare
  • Nevoia de control

Acești factori pot apare izolat sau în diverse combinații și în cele din urmă conduc la înghețare/blocaj/ paralizie în situație.

Uneori gândurile și mintea noastră pot să fie inamicul numărul 1 pentru îndeplinirea dorințelor sau a viselor. Poate visați să realizați un proiect important pentru dumneavoastră, dar nu faceți niciun pas în acea direcție pentru că vă gândiți că nu va fi interesat nimeni de acel proiect, că ați putea cheltui bani care v-ar pune în pericol situația financiară, sau că nu sunteți suficient de bun, o mie de alte motive pe care mintea le poate plăsmui doar pentru a nu duce la îndeplinire acel proiect important pentru dumneavoastră. Nu va fi nimeni interesat, pui în pericol situația financiară, nu ești suficient de bun sunt chestiuni care țin de viitor (despre care nu știm nimic) și nu de prezent. Gândurile sunt atât de puternice și pot influența rezultatul. iar noi reacționăm ca și cum acestea deja s-au întâmplat. Atunci când ne autosabotăm ne comportăm ca și cum ne aflăm în fața tigrului. Înghețăm. Paralizăm. Problema este că în prezent, când gândim despre proiect, frica nu este despre ce se întâmplă în acest moment cu proiectul, frica este despre ce ar putea să se întâmple, iar atunci când se întâmplă reacționăm așa cum putem mai bine. Auto-sabotajul este despre un viitor periculos, imaginat. Apare un conflict în minte: pentru că atunci când ești pus în fața unui pericol real faci ce faci și treci prin el, dar dacă pericolul nu există în mod real, fizic și emoțional ești paralizat pentru că nu este de făcut nimic, nu ai ce să salvezi, dar trăiești frica.

Ce declanșează auto-sabotajul ?

Există anumite gânduri trigger automate sau distorsiuni cognitive care declanșează auto-sabotajul atunci când ne întâlnim cu un eveniment stresant care este interpretat periculos. Fiecare are propriul trigger la evenimente stresante. Am scris despre aceste gânduri trigger în cartea mea – Preia controlul asupra durerii și recâștigă bucuria de a trăi.

  • Trebuie este un cuvânt pe care foarte mulți îl avem în vocabular pentru că l-am învățat din fragedă pruncie. Trebuie aduce cu el o serie de reguli rigide asociate cu condiționări și a căror încălcare generează vinovăție și demotivare. O altă consecință a lui trebuie este frica de a nu fi criticat, frica de eșec, de a greși. Eșecul este mama succesului. Am învățaț că nu este în regulă să greșești și prin urmare trebuie să depunem tot efortul, iar rezultatul este perfecționismul cu tot ce aduce el muncă foarte multă, frustrare, autocritică. Nu ai cum să faci schimbări, să încerci lucruri noi sau să-ți îndeplinești dorințele dacă nu îți dai voie să greșești. Există valoare în asumarea riscurilor pentru că în acest fel nu vei regreta mai târziu.

 

  • Catastrofizarea sau cum faci din țânțar armăsar. Orice situație ușor neplăcută sau dificilă, care nu era în plan, devine un dezastru de proporții uriașe.

Nu a răspuns copilul la telefon. ̋S-a întâmplat ceva rău  ̋

Un rezultat al analizelor de sânge a ieșit în afara limitelor. . ̋ Sigur am o boală gravă. . ̋

  • Gandirea polarizata în alb și negru. Este o gândire în extreme, fără nuanțe. Cu acest mod de gândire ori ești foarte bun, ori ești foarte rău, ori ești priceput, ori nu ești priceput, ori ai dreptate, ori ai greșit. Nu există cale de mijloc. În realitate, acest mod de gândire este foarte răspândit când se exprimă opinii despre politicieni, personalități publice, evenimente și nu numai atât. Social media creează adesea un stil de gândire polarizată în special când persoanele au tendința de a se compara cu ceilalți. Nu am să realizez nici o dată ce a realizat X, pentru că ̋eu nu pot. ̋, . ̋ eu sunt prea mic. ̋
  • Suprageneralizarea constă în presupunerea că dacă un lucru s-a întâmplat o dată sau de două ori așa se va întâmpla totdeauna. Exemplu: ̋ Am încercat să fac gimnastică, dar nu îmi face bine. . ̋ Când suprageneralizăm sau catastrofizăm e nevoie să facem un pas în spate și să ne gândim ce este diferit acum față de ce a fost în trecut, ce este particular de această dată, ce dovadă avem pentru veridicitatea acestui gând, de ce gândim astăzi în acest fel? Este această afirmație adevărată? Dar dacă nu este adevărată? Unde este dovada că acest lucru este real?
  • Gandirea emoțională presupune că percepția sau trăirea dintr-un anumit moment conferă unei convingeri valoare de adevăr. Dacă într-un moment te simți neputincios sau inutil (emoții) ești neputincios și inutil (convingere cu valoare de adevăr). Nimic mai fals, altfel emoția asociată acestei convingeri îți va valida demersul în acea direcție.
  • Personalizarea constă în asumarea vinovăției pentru evenimente negative care apar independent de tine. Spre exemplu pui tot sufletul și toată priceperea în realizarea unei sarcini la serviciu și vine un coleg și spune că nu este bine. Tot ce ai știut despre tine se prăbușește într-o secundă. ̋Nu sunt bun. . ̋ . ̋ Nu mă place. . ̋ . ̋ Nu voi fi avansată. ̋ În marea majoritate a situațiilor nu este despre noi, ci despre cealaltă persoană. Sistemul nostru de valori nu poate fi demolat de opinia cuiva, într-un moment punctual. Câte persoane, atâtea păreri. Este adevărat că avem nevoie de recunoaștere, dar nici pe Isus nu-l recunosc mulți.

Cum să gestionez auto-sabotajul ?

  • Este recomandabil să fiți sustinut în acest demers de un psihoterapeut, dar dacă încă nu sunteți pregătit să primiți acest ajutor din diferite motive sau convingeri puteți începe cu:
  • Observarea gândurilor negative și notarea lor într-un jurnal.
  • Puneți sub semnul întrebării aceste gânduri negative și încercați să aduceți dovezi împotriva lor!
  • Exersați compasiunea și dialogați cu dumneavoastră referitor la aceste gânduri exact cum ați face cu o persoană dragă!
  • Discutați cu 2-3 persoane diferite despre gandul negativ pe care l-ați descoperit despre dumneavoastră și cereți-le părerea
  • În situația unui gând catastrofic, că ceva îngrozitor ar putea să se întâmple, continuați gândul, din aproape în aproape și încercați să răspundeți la întrebarea ce voi face concret dacă acest lucru se întâmplă și atunci îngrijorarea va diminua.

Dr Gabriela Udrea

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *